Transformarea digitală ne va redefini viața, modul în care învățăm și potențialul de obținere a performanței la locul de muncă

IMPORTANȚA COMPETENȚELOR DIGITALE

Pătrunderea crescândă a noilor tehnologii emergente în viața noastră reclamă nevoia „echipării” cu noi competențe, mai actualizate la lumea în care trăim, pe care ar trebui să le avem pentru a excela în utilizarea tehnologiei și integrarea acesteia în peisajul cotidian. 

Conectivitatea obiectelor din lumea fizică integrată în viața noastră odată cu era industrială 4.0, reflectă o tendință importantă cu efecte de durată asupra vieții noastre, în particular și a societății, în general. Puterea sporită de calcul, analiza avansată a datelor și apariția inteligenței artificiale (AI) încep să schimbe fundamental modul în care gândim, ne trăim viața, relaționăm cu ceilalți, învățăm și muncim.

Utilizarea senzorilor și altor dispozitive conectate la internet pentru a urmări și controla obiectele fizice cotidiene, deschide căi complet noi prin care oamenii pot transforma lumea și crea mai multă bunăstare la nivel planetar. Creșterea explozivă a obiectelor conectate a schimbat paradigma mondială, iar scăderea rapidă a prețurilor pentru componentele digitale tipice permite acum inovatorilor să creeze noi și noi modele și, totodată, să introducă funcționalități de înaltă fiabilitate obiectelor și echipamentelor pe care le utilizăm acasă, la serviciu și în societate. 

Aspectul funcțional al tehnologiei erei digitale este de a uni fiecare obiect din lumea fizică sub o infrastructură comună, în așa fel încât oamenii să le poată controla și, totodată, actualiza periodic și în timp util. Cu tot mai multe dispozitive conectate la internet – de la aparate electrocasnice, la autovehicule și instalații eoliene – în curând orice individ nu doar că va fi nevoit să învețe să le utilizeze pentru a-și simplifica viața, dar va fi ultra-necesar să înțeleagă și cum acestea le pot afecta bunăstarea personală.

Apariția tehnologiei tot mai sofisticate determină apariția unor ocupații noi, dar și dispariția vechilor meserii. Într-o notă mai mult sau mai puțin umoristică, îmi pot imagina că foarte curând am putea avea profesii de tipul: supervizor de drone, apărător al identității virtuale, DJ de emoții prin culoare, detectiv de date, Sherlock SEO, ecologist media, autor de emoții, steward de brand, crypto broker, îmblânzitor de roboți, ghicitor de date, mecanic de roboți, arhitect virtual etc. Iar pentru toate acestea avem nevoie de alte abilități, corelate cu pasiunile dar și cu talentele noastre, dacă e posibil.

Adulții sunt la fel de derutați ca și tinerii când vine vorba de cum va arăta viața noastră începând cu 2025, odată cu intrarea în era industrială 5.0. Adoptarea rapidă a tehnologiilor emergente, cum ar fi inteligența artificială (AI) și învățarea automată (ML) – care includ sisteme de date, echipe interconectate care lucrează remote și lideri care au adoptat și promovează utilizarea tehnologiei – prefigurează contextul pentru crearea de noi niveluri de simplificare a vieții, eficiență ridicată a forței de muncă, productivitate crescută și competiție sănătoasă între ecosisteme și nu concurență între indivizi sau echipe/companii singulare.

Ne aflăm în mijlocul unei revoluții industriale fără precedent care a început să modifice fundamental modul în care trăim, lucrăm și ne raportăm unul la celălalt. În ceea ce privește amploarea, contextul și complexitatea sa, transformarea va fi diferită de orice a experimentat omenirea până în prezent. Nu știm încă cum se va desfășura, dar știm sigur că este nevoie de colaborare inter-generațională, echipe multidisciplinare, comunicare eficientă, leadership individual și focus pe rezultate comune.

Înțelegerea modului în care ar putea funcționa schimbarea poate ajuta indivizii și societatea să se pregătească în ansamblu pentru un viitor care promite să favorizeze îmbunătățirea nivelului de trai și creșterea calității vieții.

Astfel, suntem îndreptățiți să ne întrebăm: Cum putem să ne pregătim pentru acest viitor în care vom gestiona tehnologii avansate și vom administra roboți, acasă, la serviciu, în societate? Care sunt abilitățile care vor deveni „obligatorii” pentru viața noastră, peste doar 5 ani? Cum ar putea oamenii din ziua de astăzi să se pregătească pentru ziua de mâine? Cu ce ar putea să înceapă? Care sunt metodele de instruire și programele educaționale care vor putea facilita dezvoltarea rapidă a acestor abilități atât tinerilor, dar mai ales formatorilor acestora?

Pot specula că realitățile sistemului nostru educațional din Secolul 21, sunt marcate de conștientizarea faptului că angajamentul îmbunătățit și eficient al fiecărui formator (dascăl, educator, învățător, profesor, facilitator, trainer etc.), cursant (elev, student, adult etc.), precum și al tuturor părților interesate din educație (instituții de profil, autorități, ONG-uri etc.) poate fi realizat în primul rând printr-o abordare educațională axată pe dezvoltarea abilităților pentru viață și folosirea tehnologiei în proiectare, predare, evaluare și învățare. 

Astfel, dezvoltarea competenței digitale apare ca un efort integrat în realizarea schimbărilor revoluționare necesare în sectorul educației. Utilizarea tehnologiei în proiectare, predare, evaluare și învățare nu are doar potențialul de a spori capacitatea profesorilor și cadrelor educaționale de a sprijini procesul de formare prin educație, ci și de a schimba modul în care aceștia percep își și îndeplinesc rolurile. 

Conducerea școlii dintr-o perspectivă digitală ajută, de asemenea, la alinierea practicilor de predare și învățare la cultura digitală, care pătrunde în prezent în toate contextele de viață contemporane ale copiilor, adolescenților și tinerilor, permițând astfel profesorilor să folosească tehnologia pentru a face schimbări pozitive de paradigmă, forma comportamente pro-sociale și dezvolta competențe necesare pentru întreaga viață. 

Aceste competențe ar trebui să fie o combinație de cunoștințe, abilități și mentalități care permit indivizilor să ia decizii în cunoștință de cauză, să navigheze prin educație, muncă și viață, să gestioneze tranziții repetate și să aibă reziliență în fața schimbărilor continue. Furnizarea de abilități de orientare și de proiectare a vieții tinerilor înseamnă împuternicirea acestora pentru a-și forma propria identitate, în a-și dezvolta conștiința de sine, pentru a înțelege și a dobândi competențele de care au nevoie pentru a fi stăpânii propriei lor vieți și pentru a adopta o atitudine de învățare conștientă pe tot parcursul vieții lor.

Cursanții moderni trebuie să consume, să evalueze și să integreze date în continuă schimbare în contexte extrem de complexe, dinamice și vizibile. Educația ar trebui să integreze nu doar foarte multă știință, cât mai ales eforturi tranzacționale și abordare transformațională la toate nivelurile.

Totodată leadershipul școlii ar trebui să integreze o abordare concentrată și planificată prin competențe digitale îmbunătățite, atât pentru elevi, cât mai ales pentru profesori și nu doar axată pentru menținerea relațiilor dintre părțile interesate ale educației, evaluarea proceselor generale de învățare a elevilor și gestionarea schimbării priorităților din curriculum.

Din nefericire, aproape jumătate dintre cetățenii români, cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani, au competențe digitale scăzute și doar 10% din populație deține competențe digitale „peste bază”. Potrivit Eurostat, România se clasează pe ultimul loc în UE din perspectiva acestor competențe.

Indicatorii folosiți pentru a măsura abilitățile digitale, integrează patru domenii: tehnologia informației, comunicarea, rezolvarea problemelor și programarea. Indicatorii privesc persoanele cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani care desfășoară activități în cele 4 domenii. Pentru fiecare dintre acestea, în funcție de varietatea sau complexitatea activităților desfășurate, au fost calculate două niveluri de competență: „de bază” și „peste bază”. Astfel, a fost calculat un indicator global al abilităților digitale pentru a reflecta competențele și abilitățile digitale ale indivizilor evaluați: „fără abilități”, „abilități scăzute”, „abilități de bază”, respectiv „abilități peste bază”.

Conform raportului, 43% dintre români, cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani, aveau competențe digitale scăzute în 2019, ceea ce ne-a clasat pe ultimul loc în Europa. În același timp, în fiecare an, numărul persoanelor cu competențe digitale scăzute, crește. În 2015, doar 29% din populația noastră avea abilități digitale scăzute, dar aceasta a crescut apoi cu 3% în următorii doi ani, ajungând la 35% până în 2017 și iată, acum ne situăm la 43%. 

În 2021, cel mai mic procent de persoane cu competențe digitale scăzute din UE a fost înregistrat în Olanda, cu 16%. Prin comparație, media UE a fost de 29%. În ceea ce privește procentul populației cu abilități digitale înalte, suntem tot pe ultimul loc în UE, cu doar 10%, față de rata medie în UE care a fost de 31%. Totodată, în timpul testării PISA din ediția 2018, România a fost singura țară UE, dintr-un grup restrâns de opt state, care a susținut testul pe hârtie. Mai mult, testul competențelor digitale în timpul examenelor de absolvire, de la sfârșitul liceului, au fost date tot pe hârtie. 

În acest context, nevoia de învățare continuă a profesorilor ar trebui să fie un obiectiv permanent și primordial al oricărui sistem de educație din secolul 21 și, totodată, cea mai bună investiție pe care orice stat o poate face pentru a asigura bunăstare națională și prosperitate regională. 

În ultimul deceniu, UE a arătat un interes crescut în formarea și dezvoltarea competențelor digitale ale cadrelor didactice din țările membre. Astfel, a dezvoltat o serie de măsuri, recomandări și instrumente care să crească calitatea actului educațional, precum și să creeze premize pentru modernizarea sistemelor educaționale din toate statele membre. O parte dintre acestea se regăsesc și în „Cadrul European pentru Competență Digitală” – un proiect care prezintă o cale de dezvoltare a competențelor digitale ale cetățenilor europeni și de a stimula inovația în educația pentru întreaga viață.

Uitându-ne retrospectiv la perioada recentă pe care am traversat-o odată cu pandemia COVID-19, în România ne confruntăm cu o criză cauzată nu doar de trecerea activităților de predare în mediul online, dar mai ales cu lipsa abilităților digitale ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, precum și cu lipsa accesului elevilor la internet și inexistența acasă a computerelor, tabletelor, smartphone-urilor. 

Deși trăim într-o eră hiper-digitalizată, majoritatea „nativilor digitali” – generația actuală de elevi din preuniversitar, nu sunt competenți digitali, deși unii au abilități în lucrul cu instrumentele online care le depășesc cu mult pe ale profesorilor lor. De aceea, proiectarea, predarea și evaluarea învățării online necesită abilități suplimentare, în special pentru profesori.

În viziune personală, digitalizarea școlilor și profesorilor presupune proiectarea și parcurgerea unor rute educaționale clar structurate, proiectate și predate, precum și alinierea rezultatelor învățării anticipate, a experiențelor de conștientizare create la nivel de comunitate și proiectării, predării evaluării și învățării, în mediul online. Altfel spus, acum, în al paisprezecelea ceas, este oportună operaționalizarea unui plan strategic de modernizare a școlilor și dezvoltare a educației (digitale) de înaltă calitate pe termen lung și personalizat pe nevoile reale ale beneficiarilor direcți și indirecți.

În concluzie, lumea se schimbă cu o viteză uluitoare și, cu siguranță, suntem în tranziție către „a cincea eră industrială”. Viitorul este influențat de câteva tendințe cheie care analizate, ne vor putea ajuta să înțelegem ce fel de abilități ne vor fi necesare în lumea viitorului.

Transformarea digitală ne va redefini viața, modul în care învățăm și potențialul de obținere a performanței la locul de muncă. De aceea, este de așteptat ca începând de acum să învățăm să combinăm tehnologia avansată, cu abilitățile digitale și cu cele umane unice, tocmai pentru a obține cel mai înalt nivel de performanță în viitor.

Studii recente realizate de specialiști din mai multe domenii arată că spațiul de lucru nu devine mai mic în ceea ce privește funcțiunea umană, căci, de fapt, acesta devine mai mare. Practic, omul va avea mai multă responsabilitate, iar prin utilizarea tehnologiei de generație avansată ajunge mai facil să-și depășească potențialul și să-și îndeplinească obiectivele.

Altfel spus, este predictibil că omul are ocazia acum să se implice mai mult în procesul de conceptualizare decât în ​​procesul de implementare, care poate fi mai mult sau mai puțin automatizat. Astfel, omul are posibilitatea de a proiecta produse și servicii mai adaptate și mult personalizate nevoilor umane ale societății.

Din punct de vedere educațional, avem oportunitatea de a dezvolta un mediu deschis, activ și cât mai aplicabil la realitatea școlară/academică prezentă. Putem crea noi concepte de învățare, ancorate în realitate și centrate pe învățarea prin reflecție, metacogniție, metapredare și metaînvățare, folosind predarea inter și transdisciplinară. Ar fi de preferat să utilizăm platforme digitale care să ne motiveze să devenim agenți deplini ai propriei noastre învățări. Nu în ultimul rând, am putea învăța colaborativ și practica noțiuni esențiale în cadrul unor comunități de învățare centrate pe educația pentru viitor.

Photo by Luis Benito on Unsplash 

Manifestă-ți curiozitatea, aprofundează topicurile provocatoare și explorează oricare subiect educațional care te poate ajuta să crești mai mult în fiecare zi!

În cazul în care consideri că opinia ta poate fi valoroasă pentru comunitatea oamenilor preocupați de educație, ne poți lăsa comentariul tău mai jos.