Ce pot face ca părinte să suplinesc lipsa copilului meu de la școală?

REINVENTAREA PĂRINȚILOR PE TIMP DE PANDEMIE

Lumea se schimbă cu o viteză mult mai mare decât în urmă cu 30 de ani. Conform mai multor mărturii ale oamenilor de știință, ne aflăm în pragul unei revoluții industriale fără precedent care va modifica fundamental modul în care trăim, lucrăm și ne raportăm unii la ceilalți. În ceea ce privește amploarea, contextul și complexitatea sa, specialiștii afirmă că transformarea va fi diferită de orice a experimentat omenirea până în prezent. Cooperarea dintre om și mașină va fi principala preocupare a omenirii, pe măsură ce inteligența umană învață să utilizeze gândirea computațională. Armonia existentă în relația om-calculator, va putea crea premize pentru ca oamenii să performeze sarcini cu valoare adăugată.

Astfel, abilitățile digitale devin esențiale pentru oricare om de pe planetă, pentru întreaga sa viață. În contextul dat, profesorii și elevii sunt obligați față de sine să-și dezvolte abilități transversale și, totodată, să și le îmbunătățească pe cele existente în mod considerabil. Utilizarea adecvată a tehnologiilor și resurselor digitale în viața cotidiană, atât la școală/serviciu, acasă, dar și în societate, pot face diferența între un individ mediocru și unul cu un potențial mai mare pentru succes și automat, un jucător redutabil în cursa contribuției personale la economia țării.

Experții preconizează că un număr tot mai mare de locuri de muncă vor fi disponibile pentru persoanele care au abilități digitale avansate. Apar ocupații noi, dispar meserii vechi. Adulții sunt la fel de derutați ca și tinerii când vine vorba de cum va arăta piața muncii începând cu 2025. Adoptarea rapidă a tehnologiilor emergente, cum ar fi inteligența artificială (AI) și învățarea automată (ML) – care includ sisteme de date, echipe interconectate care lucrează remote și lideri care au adoptat și promovează utilizarea tehnologiei – prefigurează contextul pentru crearea de noi niveluri de eficiență a forței de muncă, productivitate ridicată și competiție sănătoasă pentru inteligența umană.

Desigur, toate acestea au loc ipotetic, într-un alt mileniu din viitorul îndepărtat, pe o altă planetă din galaxie și cu certitudine, nu în România.

Deși toate ideile vehiculate din Martie 2020 conduc la ideea că școala nu va mai fi niciodată ca înainte, iar online-ul face posibilă învățarea în orice condiții, suntem în situația în care nu doar că desființăm sistemul mixt de învățare (reintrodus cu mare greutate pentru copiii care nu pot veni la școală), dar anulăm cu toată puterea premizele de a face educație remedială, intrând în vacanță prelungită.

Profesorii și tinerii și-ar dori să se reîntoarcă la școală, dar contextul pare îmbucurător în prag de vacanță. Nu-i încurcă doar preocuparea pentru relaxarea personală cât îi bulversează complet deciziile contradictorii și încercările ratate de a se reconecta la un stil de viață care să le aducă stabilitate în vremuri nesigure, incerte și turbulente.

În timp ce deciziile privind acordarea vacanței școlare și crearea de punți între sărbători revine ministerului de resort, consecințele abrupte ale educației ratate se răsfrâng în special asupra tinerilor celor mai marginalizați. Cu toate acestea nici tinerii cu mai multe oportunități nu-s departe de a-și rata șansele. Am mai tot spus că, din păcate, cu cât rămân mai mult în afara studiului formal, iar pedagogia digitală nu-și face prezența în actul educațional, cu atât mai puține posibilități au tinerii din România să-și continue educația și să nu înregistreze goluri enorme, care nu vor mai putea fi remediate la timp. 

Ne confruntăm cu multe paradoxuri, care din păcate vor avea impact asupra educației pe termen lung, pentru că nu tratăm prezentul ca pe o oportunitate pentru viitor. Ne este greu să credem că trecutul nu mai poate reveni și mai mult decât atât, credem că viața noastră va fi împlinită cu o educație care nu include tehnologia.

Problema este că dacă școala revine exclusiv în offline, ne vom reconecta absolut, indisolubil și iremediabil la vechile obiceiuri. Nu doar că nu vom mai studia în online dar vom fi rejectat cu sau fără bună știință, pentru o lungă perioadă de timp, orice inițiativă de dezvoltare a autonomiei în învățare. Iar această posibilă stare de fapt va tara învățarea pentru întreaga viață a copiilor și tinerilor acestei țări care vor deveni adulți în era digitală 5.0. Nu doar că tinerii aceștia fără abilități pentru viață vor fi incapabili să reușească în carieră, pregătiți fiind să fie șomeri și să se bucure de auto-suficiență, fără perspective, uitându-se cu mult jind la job-urile vest-europene, în industrii pentru care nu au învățat, plecând din țară, dar indiferent cât de multă sau puțină școală au făcut, ei vor fi fost școlarizați din bani publici.

În aceeași măsură, dacă școala își va continua cursurile exclusiv în online, mulți tineri nu se vor mai reîntoarce în sistem. Totodată, elevii care-și doresc să continue în online nu vor putea participa din cauza abilităților digitale scăzute pe care le au sau a lipsei acestora. În plus, „competiția” pentru utilizarea terminalelor digitale existente în familiile lor, sau poate chiar inexistența dispozitivelor electronice, anihilează aproape complet învățarea și socializarea  virtuală.

Îndrăznesc să emit teoria conform căreia tehnologia digitală care permite comunicarea, colaborarea și învățarea la distanță, care este un instrument formidabil, o sursă de inovație cu un potențial nemăsurat, nu poate fi un panaceu atractiv, exclusiv și extraordinar pentru învățământul românesc. 

Diferite cercetări arată că activitățile educaționale mediate de tehnologie prin orientare socială promovează învățarea autonomă. Copiii și tinerii au nevoie de suport pentru a-și crește acest tip de autonomie, prin combinarea activităților gestionate cu ajutorul tehnologiilor dar intermediate de profesor și chiar de părinți.

Evidențiez faptul că autonomia și învățarea mixtă merg mână în mână cu calitatea interacțiunii umane. Aceasta pentru că este o iluzie să credem că învățarea doar în sălile de clasă sunt căile de urmat pentru toți tinerii acestei țări. Învățarea mixtă trebuie să continue și acasă și, în aceeași măsură, în societate.

Școlile care se întorc la instruirea față în față, ar putea să adopte o abordare mixtă care necesită ca cel puțin o parte din cursuri sau materii să poată fi ținute online sau susținute prin tehnologie digitală.

Dacă nu ne dăm șansa să menținem o abordare educațională echilibrată care să includă învățarea mixtă, orice încercare de a face față unor contexte viitoare, precum pandemia, va eșua.

Nu doar că ne anulăm șansele de a continua educația, dar vom crea o falie imensă față de europeni și vom propaga o „epidemie” greu de gestionat, axată pe lipsa de abilități pentru viață a tinerilor care sunt acum la vârsta copilăriei și a adolescenței.

De ce? Pentru că nu vom fi exersat o suficientă perioadă de timp abilități transversale necesare pe timp de criză, pentru a a ne crea instincte sănătoase și a doua natură în a răzbate și păși înainte cu demnitate.

În loc să pierdem timpul, să găsim scuze pentru lipsa de acțiune și să așteptăm la nesfârșit rețete pentru învățarea formală, doar în sala de clasă, am putea profita de formidabila oportunitate de a ne pregăti copiii să devină, prin învățare autonomă, candidați râvniți de liceele, universitățile și companiile naționale, europene și mondiale. În plus, i-am putea pregăti pentru a-și crea o viață îndestulătoare, fericită și împlinită.

Rezultatele mai multor cercetări arată că tinerii care practică autonomia în învățare sunt mai capabili decât colegii lor în a-și folosi gândirea critică, a inova, a colabora cu ceilalți și rezolva probleme complexe, deoarece mentalitatea lor și deprinderile auto-dezvoltate încurajează locul de control intern, fundamentează puterea interioară și pregătește tânărul să se auto-conducă.

Un principiu major al autonomiei în învățare este acela că tinerii care sunt susținuți să învețe și singuri își vor folosi mult mai ușor abilitățile transversale în viața reală, devenind adulți capabili să depășească dificultățile întâmpinate și să obțină succesul indiferent de contextul cu care aceștia se confruntă.

Tinerii au nevoie de adulții din jurul lor care să le fie facilitatori ai cunoașterii și nu tutori personali care să-i învețe ce știu ei mai bine. Faptul de a capitaliza pe independența tinerilor în gândire și acțiune, de a-i provoca să învețe să-și îmbunătățească cunoștințele pentru ei înșiși, în loc să se bazeze pe alții care să-i bombardeze cu materiale de curs, teorii și concepte neaplicabile în viața reală, este cea mai bună decizie pe care o poate lua un dascăl modern sau un părinte preocupat de fericirea copilului său.

Totodată, tinerii din ziua de astăzi au obligația morală față de sine să practice de timpuriu autonomia în învățare pentru a se pregăti pentru viață. Ei trebuie să învețe să fie antrenați pentru a opera în situații neașteptate, fără plasă de siguranță și să fie capabili să-și asume obținerea rezultatelor școlare targetate, nivelului așteptat de performanță în cariera viitoare și efortul de a-și crea bunăstarea și fericirea de care au nevoie pentru a trăi o viață cu sens.

Ce pot face ca părinte să suplinesc lipsa copilului meu de la școală?

Fiecare tânăr este unic și este important să aflăm ce funcționează cel mai bine pentru fiecare. Studiile arată că în învățarea mixtă, părinții își asumă adesea rolul de profesor. A face din cunoaștere o prioritate îi va împiedica pe tineri să trateze învățarea online ca pe o vacanță.

Cercetările sugerează că unele tipuri de participare părintească au un impact mare asupra realizărilor școlare/academice ale copiilor lor. Acum este momentul oportun pentru a acoperi decalajul generațional. Cu o oarecare umilință și multă disponibilitate pentru a învăța, părinții pot face din copiii lor elevi mai interesați de cunoaștere devenind ei înșiși învățăcei. Lăsați-vă copiii să vă ghideze, să practice învățându-vă noțiuni, prezentându-vă ideile, percepțiile și dorințele pe care le au referitoare la modul în care poate fi gestionată învățarea la nivel personal. La urma urmei, uneori predarea unui concept este cel mai bun mod de a-l stăpâni. Adresați-le copiilor voștri întrebări relevante și bine formulate referitoare la învățarea mixtă și astfel, veți stabili o legătură mai puternică axată pe colaborare, comunicare și încredere.

Ceea ce contează este că nu ar trebui să ne confruntăm niciodată în acest nou capitol din viața noastră cu idei preconcepute, cum ar fi „prezența permanentă în fața ecranului este o distragere a atenției” și „Internetul este inerent inferior cărților ca sursă de informații fiabile”… Orice învățare necesită o minte deschisă iar auto-educarea referitoare la învățarea mixtă nu ar trebui să facă excepție!