Eu și Banii | Un jurnal personal de aventuri financiare | Capitolul 3

Eu și banii | 3^rd Copacul cu frunze în formă de bani

Concentrați să-și noteze cele mai importante aspirații personale, George și Ada au fost surprinși să-l audă pe Rareș în depărtare. Venea spre ei alergând, spunându-le agitat despre un copac cu bani în timp ce-și tot flutura șapca.

Rareș este unul dintre băieții din sat, venit de asemenea la bunici, împreună cu cei doi veri ai săi, Ana și Daniel.

Rareș are 15 ani, este foarte vesel, atletic, permanent în mișcare și pasionat de natură și muzică. Este idealist, sincer și îl fascinează misterele. Pare ușor timid dar este îndrăzneț și sociabil. Este empatic, ajută nedisimulat și practică voluntariatul cu mult devotament.

Rareș: Hei, ați auzit de Copacul cu bani? Se spune că în pădurea din apropiere este un copac magic care poate face banii să crească!

Ada: Serios? Sună prea bine ca să fie adevărat. Dar imaginează-ți dacă ar fi real! Am putea folosi acei bani pentru a face atâtea lucruri.

George: Ei bine, știu că tuturor ne-ar prinde bine niște bani în plus. Am auzit povești despre acest copac. Se spune că poate crește doar pentru cei care înțeleg valoarea banilor și știu cum să-i folosească cu înțelepciune.

Să ne amintim că banii nu sunt totul. Este important să fim responsabili cu finanțele noastre și să facem alegeri inteligente.

Rareș: Ce vrei să spui, că nu ar trebui să ne bazăm doar pe un copac magic? :)))

George: Da, zic că am putea să învățăm cum să câștigăm bani, să economisim și să îi investim.

Ada: Altfel spus, ne putem crea propriile oportunități. Sună bine!

Rareș: George, cum am putea înțelege valoarea banilor?

George: Bunicul mi-a spus povestea aceasta pe când eram mititel. Un sătean de pe aici mergând să caute lemne pentru foc, a dat peste acest copac misterios cu frunze care păreau a fi făcute din bani. Ori de câte ori smulgea o frunză din copac, aceasta se transforma în bancnotă adevărată. Entuziasmat de descoperirea lui, săteanul a început să folosească banii pentru diverse achiziții și răsfățuri. Pe măsură ce risipea în neștire banii din copac, săteanul a conștientizat că banii nu cresc în pom la nesfârșit și că trebuie să învețe cum să își gestioneze cu înțelepciune bogăția dobândită.

Ada: Cum a făcut asta? Povestea continuă?

George: Da, dezamăgit că sursa banilor găsiți era epuizată, căutând alți copaci prin pădure, săteanul nostru a avut șansa să întâlnească un spiriduș înțelept care l-a supus la tot felul de provocări care l-au ajutat pe acesta să afle consecințele cheltuielilor lui impulsive, beneficiile stabilirii obiectivelor financiare și satisfacția gratificării amânate. Bunicul mi-a spus că săteanul acela a devenit mai responsabil financiar pentru că așa el a înțeles valoarea banilor, dincolo de tentația de a-i avea și cheltui. Se spune că așa a învățat să își prioritizeze obiectivele financiare, să pună deoparte economii și să facă alegeri în cunoștință de cauză cu privire la modul în care să își folosească eficient banii. Legenda spune că săteanul acesta este fondatorul parcului dendrologic din apropiere. Inspirat de copacul cu bani și încrezător în puterea de a crește unul, el și-a propus să creeze un loc aparte în care valoarea materială a banilor poate fi transformată cu ușurință în valoare emoțională sau valoare utilitară.

Rareș: Ah, am fost în locul acela, chiar de curând. Activitățile, competițiile de creativitate și sportive pentru copii, chiar și pentru adolescenți și adulți, dansul, pictatul, târgurile și expozițiile, nu lipsesc niciodată pe perioada verii. Dacă n-ai bani să-ți plătești biletul de intrare, poți face diferite munci în parc pentru a ajuta organizatorii și totodată, pentru a avea acces la acea experiență inedită.

Ada: Ce poveste fascinantă! În plus, nici nu știam de parc.

Rareș: George, acum înțeleg! Vrei să spui că sentimentul pe care ți-l declanșează accesul în parc dar și utilitatea pe care o dai muncii tale în favoarea comunității prin implicare directă, pot depăși cu mult valoarea materială a biletului de intrare.

George: Exact! Povești de acest gen pe mine m-au ajutat să mă gândesc în mod critic la modul în care-mi gestionez banii și astfel, să cumpănesc cu răbdare măcar 24 de ore înainte de a-i cheltui impulsiv.

Ada: Ce năzbâtie mai este și asta? Tu ne spui că reușești să amâni momentul cheltuirii cu 24 de ore?

George: Așa este! Proful de mate ne-a spus că dacă dorința de a cheltui nu dispare în acest răstimp, îți poți cumpăra ce-ți dorești, dacă chiar nu reziști tentației. Altminteri, mie îmi iese. Am evitat cheltuieli inutile folosindu-mă de această metodă. 🙂

Rareș: Totuși, cred că ai avut momente când n-ai rezistat tentației de a cumpăra. Cum a funcționat pentru tine? Te-ai simțit bine? Dacă te-a afectat negativ, cum ai procedat mai departe?

George: Păi, n-a fost prea plăcut. Uite, vă dau un exemplu. Mi-am dorit tare un aparat foto automat. Aveam bani economisiți pentru nimic specific și mi-a fost relativ ușor să-i cheltui. Însă, odată ce a trecut satisfacția achiziției, am folosit Cannon-ul de vreo 4-5 ori. Însă, având un smartphone cu cameră bună, deseori mi-a fost mai la îndemână să fac poze scoțându-mi telefonul din buzunar, decât să car aparatul la gât și în plus, să și am grija lui: să nu-l plouă, să-l protejez de lovituri accidentale, să-l curăț etc.  Bineînțeles, destul de rapid l-am abandonat într-un dulap, unde a zăcut mult timp. Am încercat să-i ignor prezența, dar la un moment dat, după o discuție cu proful de mate, m-am mobilizat să-l rog pe tata să-l punem la vânzare în online. Nu doar că nu mi-am recuperat toți banii, pentru că deja erau alte modele, mai moderne, cu mai multe funcționalități, dar m-a costat și trimiterea obiectului la cumpărător, pe care a trebuit să-l și conving că face o achiziție bună.  

Rareș: Ai învățat ceva din întâmplarea aceasta?

George: Am avut mai multe astfel de momente în care am acționat din instinct și mi-a părut rău destul de repede. Pot spune că de la faza cu aparatul foto, chiar mă gândesc bine dacă am nevoie de produsul care mă tentează. În majoritatea cazurilor, achizițiile efectuate din impuls, cel puțin în ceea ce mă privește, m-au condus destul de rapid la sentimentul că arunc banii pe fereastră. Pe lângă emoția negativă pe care mi-a declanșat-o contextul în care m-am aflat când mi-am propus să-l pun în vânzare, am fost nevoit să-mi pierd timpul pentru  a-mi salva o parte din bani, bineînțeles, vânzând obiectul în pierdere.

Ada: Acum înțeleg de ce reușești să economisești. Îmi este mult mai clar! Rareș, îți mulțumesc pentru subiect, iar ție, George, pentru poveste. Cred că putem să învățăm cu toții să luăm decizii financiare înțelepte pentru viitorul nostru, conversând și lăsându-ne inspirați și de oamenii din jurul nostru. Am să spun povestea aceasta bunicilor și părinților mei, verișorilor, prietenilor și colegilor.

În lumea lor imaginară, copacul cu frunze în formă de bani, reprezenta o sămânță de oportunitate și creștere financiară. Ramurile sale se întindeau spre orizont, invitându-i pe tinerii noștri să își cultive visurile financiare.

Reîntors acasă, la umbra stejarului din curtea bunicilor săi, Rareș privea cerul albastru și limpede, unde nori albi și pufoși pluteau leneș. Și-a imaginat fiecare nor ca pe un obiectiv financiar diferit, plutind spre atingerea lui. Cu încântare, a înțeles că planificarea financiară și alegerile înțelepte în materie de bani îi vor permite să se înalțe printre nori, transformându-și visurile în realitate.

PAGINĂ DE JURNAL | Obiectivele mele financiare

Începe cu a te gândi la care-ți sunt obiectivele și prioritățile tale financiare.

Pentru a le enumera gândește-te la multiplele arii ale vieții tale, dar și la rolurile pe care le ai acasă, la școală și în societate.

Rolurile pe care le ai în viață pot fi următoarele: fiică/fiu, nepot/nepoată, frate/soră, coleg, elev, coechipier, prieten, voluntar, donator, trainer, ambasador etc.

Acum, notează-ți cele mai importante obiective personale, pe termen scurt, mediu și lung. Apoi, din lista creată, alege 3 cele mai importante pentru tine și răspunde următoarelor 2 întrebări.